dependenta de telefon, utilizare tehnologie, efecte telefon

Nu a fost tot timpul la fel. La început era vorba despre o cărămidă, la vreo 400 de grame, pe care abia reușeam să o car după mine și care mai mult de apeluri și sms-uri nu știa. Era ceva de vis când îmi permiteam să dau un telefon, iar când era vorba de dat apeluri, ne țineam în beep-uri. “Să dai și tu un beep mai lung, că nu te taxez!”, asta era una dintre frazele care încă mai țin nostalgia în sângele celor care posibil au prins una dintre cele mai frumoase perioade: perioada de tranziție de la telefonul cu disc de-acasă la cel portabil, plus toată tehnologia care s-a ascuns în el odată cu trecerea timpului.

Telefonul meu e inteligent. Știu, și al tău! Telefonul meu știe să îmi spună cât e ceasul, face poze, filmează bine, se dă pe net și aplicații sociale și, evident, realizează apeluri la o calitate mult peste ce aveam acum 15 ani.

Sunetul notificărilor, barometrul urgențelor

Nu știu cum a ajuns să fie tot mai util telefonul în viața mea, însă știu că fără grupurile de pe WhatsApp și mesajele venite de pe Instagram, Facebook și E-mail, viața ar fi aproape imposibilă, dar minunată. Citesc sute de notificări în fiecare zi și știu că nu sunt singurul care face treaba asta.

Citește și: Cozile interminabile nu sunt doar pe DN, ci și la casa de bilete din gara din Sinaia

Nici nu contează dacă sunt căsătorit, divorțat, într-o relație deschisă sau singur cuc, pentru că, oricum ar fi, sunt într-o relație foarte apropiată cu telefonul meu. Telefonul meu știe totul despre mine.

Cum am ajuns aici?

Dacă nu mi-aș adresa întrebări retorice în textele pe care le scriu, poate chiar aș găsi răspunsuri. Totuși, sunt convins că altfel nu se poate. Nu în zilele pe care le trăim, nu cu obiceiurile pe care ni le-am creat în ultimii ani. Ce gust ar avea cafeaua fără câteva zeci de filmulețe de pe TikTok? De ce s-a inventat dimineața dacă nu pentru poveștile de pe Instagram? Ce e aia telemuncă fără Zoom, Google Docs și grupul în care îl bârfim pe vreun șef?

Car după mine sute de grame de dopamină

Și dacă plec de la biroul de acasă și zâmbesc că’s vaccinat și am beneficii, îmi aduc aminte și de informațiile pe care mi le-am stocat în telefon, inclusiv de certificat digital de vaccinare. Sute de giga de amintiri, toate la doar o apăsarea distanță. Telefonul îmi oferă cel puțin la fel de multă bucurie precum o face orice fel de zahăr din orice dulce pe care îl strecor prin dieta mea. 

Fără să mă deplasez în direcții nutriționale sau psihologice, mă declar un dependent de telefon. Momentul în care bateria ajunge sub 10% iar eu nu găsesc o priză sau încărcătorul, se instalează panica. E momentul în care intru într-un soi de sevraj și mă agit ca ultimul sălbatic. Vreau energie! Vreau putere pentru telefonul meu. Îmi vreau notificările înapoi! 

Realitatea e că telefonul este extensia mâinii noastre

Ce, pare că exagerez!? Nici pe departe! Aș spune că sunt, într-o cantitate exagerată, blând în privința felului în care privesc toată această dependență.

Nu îmi dau seama care este prețul pe care îl am de plătit, dar sunt convins de faptul că mă aflu într-o chestie care îmi consumă mult din timpul personal.

Apropo, în timp ce scriu acest text, mi-am aruncat privirea de cel puțin 3 ori către telefon. Voiam să văd ce face… dacă mi-a scris cineva sau dacă are nevoie să fie băgat la încărcat.

Ăștia mici nu vor crede că s-a putut și fără internet

Cei mici deja se nasc în era internetului, într-o mare de informație care le inundă toți neuronii. Fără echilibru au doar haos digital. Totuși, cu puțin noroc prind o oarecare idee despre cum funcționează telefoanele astea care afișează notificări atractive.

Vă rog, să nu cumva să se înțeleagă că m-am certat cu telefonul. Nu, nu’s certat! Relația e puțin complicată și am nevoie de o pauză. Simt asta. Știu, ar merge o vacanță, însă telefonul sigur am să-l iau cu mine. Aș putea să-l pun pe silențios sau chiar pe modul avion, dar eu cum mai pun pozele din vacanță pe internet? Să nu știe prietenii unde sunt și ce fac? Să nu-mi pun eu mâncarea din farfurie pe feed-ul de pe Instagram?

Totul e despre aici și acum, nu?

În telefon totul sună de genul: “E urgent”, “Vreau acum!”, “De ce nu răspunzi?”, “Când te pui să faci asta?”, “Ai greșit x lucru.”, “Unde ești? etc. Am început să folosim telefoanele pentru a crea crize care nu există.

Să spun stop total nu pot. Tu poți? O pauză aș lua, dar îmi e teamă de tot ceea ce ratez câtă vreme “sunt plecat” pe planeta celor care nu se simt legați de telefon. 

Cu timpul de utilizare a telefonului cum stai?

Concluzionez prin a spune să îți arunci o privire asupra timpului pe care îl petreci pe telefon. Tot ce ai de făcut este să intri în telefon și să găsești funcția “timp de utilizare” și… să te minunezi. Eu am mai bine de 6 ore, pe zi, petrecute pe telefon. Nu știu exact ce înseamnă asta, dar eu cred că nu e bine. Clar, ăsta e doar un început pentru tot ceea ce urmează. Robotizare?

Citește și: Vremea lui Busu te trimite cu gându’ la mare, dar te baricadează în casă, cu aerul condiționat dat la maximum

Ca să nu mai zic de faptul că am ceas inteligent și se sincronizează notificările de pe telefon pe ceas. Nu, nu e capăt de lume, dar e necesar un echilibru.

P.S. Am un coleg care și-a instalat o aplicație pe laptop/telefon. Aplicația îl anunță, la un anumit interval de timp, să ia o pauză de la tehnologie. Și da, omul chiar face asta. Tare, nu?

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău