Curajul Mihaelei Nicolae de a vorbi despre anxietate și momente de cumpănă fac povestea acesteia să fie una demnă de citit și dat mai departe. Mihaela este instructor acreditat de dans la Studio Elite Dance, mămică, soție și viitoare scriitoare. În interviu povestește despre cum pandemia i-a răvășit viața și a trecut prin momente care au afectat-o puternic, dar pe care le-a depășit într-un mod inedit. Își îmbrățișează toate alegerile și învață să se accepte așa cum este. Urmează să publice în toamna acestui an prima sa carte în care va dezvălui experiențele care au ajutat-o să devină omul care este astăzi. FOTO la finalul interviului.

Reporter: Pentru început, prezintă-te cititorilor observatorulph.ro.

Mă numesc Mihaela Nicolae, am 30 de ani și de 7 ani locuiesc în orașul Ploiești. Am urmat studiile la Universitatea Petrol – Gaze din Ploiești, Facultatea de Litere și Științe (Engleză-Franceză) și în prezent sunt instructor de dans la Studio Elite Dance. Din anul 2014 am urmat calea dezvoltării personale, emoționale și profesionale prin participarea la cursuri autorizate, workshop-uri de dans, de feminitate, yoga, etc.

Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru dansuri?

Pasiunea pentru a dans este dintotdeauna. La vârsta de 2, 3 ani când încă nu mergeam, mă țineam de câte ceva prin casă și dansam când auzeam orice muzică. Asta îmi povestește mama. Am crescut cu muzica de la radio, cam atât aveam atunci. Nu am avut internet, de youtube nici nu auzisem. Jumătate din viață mi-am petrecut-o în mediul rural (com. Aluniș, jud. Prahova), pe străzile comunei mi-am antrenat sufletul și corpul. Prin casă ori de câte ori dansam mai dărâmam câte ceva. Nu aveam profesor, mă antrenam singură, toată ziua dansam. Inventam mișcări și mă inspiram din viața de zi cu zi. O dată am căzut, și după am încercat să reproduc în pași de dans căzătura pentru că mi s-a părut artistică.

Cumva, obosită de tot deranjul pe care îl făceam în casă mama a hotărât să mă îndrume spre Căminul Cultural din Aluniș – ca să îmi fructific această pasiune. Însă ajunsă acolo, am constatat că nu aveau instructor de dans iar doamna directoare de la acea vreme, Karmen Caraman, m-a văzut atât de determinată încât mi-a zis: “Nu avem instructor, dar vei face tu, avem câțiva copii interesați.” Aici a început aventura. Eram un copil care ajunsese să lucreze cu 40 de copii și copiii tot veneau.

La vârsta de 16 ani am început să fiu autodidactă, aici am început să mă simt responsabilă, să îmi dau seama că, deși sunt tânără, sunt un model pentru copii. Am început să îmi creez singură structura cursului, să-mi stabilesc o încălzire, să fiu aproape de copii, să îi înțeleg, să-i fac să vină cu plăcere dar în același timp să existe o relație profesor-elev chiar dacă eu eram destul de tânără. Nu mi-a fost greu, totul a venit de la sine.

Când și de ce ai decis să ai propria ta școala de dansuri? Povestește despre începuturi..

Într-o zi mama mi-a spus: “Știi, tu tot timpul te dedici dansului dar bani nu ai, pentru că nu ai timp să ai un job stabil.” Recunosc, în facultate am avut diverse joburi în diferite domenii ca să mă întrețin, dar niciunul nu mă împlinea. Visam să îmi deschid școala mea de dans, dar îmi era teamă.

La 24 de ani am luat teama și toate fricile de mână și mi-am deschis în Ploiești – Studio Elite Dance, școală de dans care abordează umbrela street-dance și mai mult de atât are misiunea să ajute copiii să se dezvolte emoțional. Ei nu vin doar la dansuri, vin într-o comunitate unde găsesc prieteni, socializează, găsesc sprijin, susținere, suntem prezenți în ceea ce facem și vreau că cred dansul este și un instrument prin care copilul capătă încredere în sine, își acceptă emoțiile, se dezvoltă, devine responsabil, are o viziune clară pentru ceea ce dorește în viitor și mai ales e locul unde visurile prind aripi.

Cele 3 cuvinte ale activității noastre sunt: Spirit, Emoție, Dedicare. Ele descriu cel mai bine faptul că într-o activitate te implici cu drag dacă îți face plăcere ceea ce faci. Când starea ta de spirit e fericită în locul unde te afli, te dedici cu bucurie iar secretul prin care transmiți publicului munca ta este emoția. Emoția pe care o pui în fiecare pas de dans.

Cum se îmbină viața profesională cu cea personală?

Sunt mămică de 3 ani jumătate și pot spune că îmbin cu bucurie și viața profesională și cea personală. Nu îmi iese întotdeauna, însă lucrurile se aliniază când ceea ce vrei în sufletul tău este în concordanță cu ceea ce faci. Andrei ne susține dintotdeauna, a fost prezent la competițiile de dans încă din burtică. Apoi la vârsta de 3 luni l-am luat la o competiție în apropiere de oraș și la 6 luni eram în Cluj Napoca pentru calificări la mondiale. În pauze, alăptam. Se poate. Poate am atras și păreri contra dar acesta este stilul meu de viață și doar noi cunoaștem esența alegerilor noastre. Sunt instructor de dans, mamă, soție dar mai întâi de toate sunt femeie. Mereu caut să existe o balanță, să fiu relaxată și prezentă în ceea ce fac chiar și atunci când spăl vase sau nu fac nimic, sunt acolo. Pentru mine asta înseamnă fericirea.

Consideri că în viață totul se întâmplă cu un motiv sau trăim simple coincidențe?

Din experiența mea totul s-a întâmplat cu un motiv. Nu aș schimba trecutul. Am greșit, am trecut prin experiențe neplăcute, poate mi-am pus sufletul în mâinile nepotrivite dar așa mi-am primit lecțiile. Și le-am învățat. Sunt convinsă că ce nu am vindecat se va mai întoarce la mine într-o formă sau alta. Totul se întâmplă cu un motiv. Mihaela, femeia de azi, care se uită în oglindă este suma tuturor acțiunilor, deciziilor și experiențelor din trecut. Îmi îmbrățișez alegerile chiar dacă poate nu au fost cele mai bune, le-am făcut cu inima, dar au construit baza omului din prezent.

Detaliază un moment care te-a răvășit de când suntem în pandemie. Cum ai trecut peste el?

De când suntem în pandemie am experimentat tot felul de stări. Cred că erau de mult “sub preș”, dar faptul că pentru câteva luni de zile am rămas față în față cu mine, am fost nevoită să trec prin lucruri pe care le credeam vindecate.

Aveam impresia despre mine că sunt ok și nu mă așteptam să experimentez stări de tristețe, anxietate și depresie. Toate au venit fără să bată la ușă și m-au luat pe nepregătite. Pe fondul unei probleme de sănătate apărute anul trecut, care mă obliga să nu mai fac niciun fel de efort ca să nu ajung la operație, mi-a adâncit starea de tristețe și de neputință. Nu am putut să discut acest aspect decât cu 2 persoane, nu am știut să cer ajutor, mi-era la îndemână să mă plâng în mine și să caut singurătatea, dar nici asta nu mai aveam putere să o mai fac. Am ales să mă vindec prin scris. Pe orice. Oricând. Acum privind în urmă sunt recunoscătoare pentru tot. Sunt recunoscătoare pentru toate zilele de recuperare când făceam naveta zilnic la București. Sunt recunoscătoare pentru corpul meu care mereu îmi transmite semnale dar de această dată nu l-am ascultat. Sunt recunoscătoare familiei și comunității de dans. Mulțumesc unei doamne speciale care mi-a făcut drumul mai ușor în recuperarea mea – Elena Mareș.

Povestește despre cartea la care scrii și la ce să se aștepte cititorii.

Cartea mea este despre oricine va citi. Este și nu este despre mine. Este despre viața unei femei care a cunoscut iubirea sub toate formele ei iar fiecare iubire se oglindește în sufletul ei din acel moment. Este despre alegeri mai mult sau mai puțin bune.

Consider că era necesar să trec prin acele stări ca să pot scrie. Fiecare stare mi-a adus un capitol, o poveste, o lecție. Inițial am scris pentru mine însă acum cred că e vorba de faptul că o femeie, undeva va fi inspirată de trăirile mele și va căuta ea drumul spre vindecare mai devreme decât am făcut-o eu.

Care e cea mai de preț lecție pe care ai învățat-o până în prezent?

Am învățat multe lecții de-a lungul timpului dar vreau să amintesc una foarte veche și pe cea mai recentă. Lecția pe care am învățat-o în timp se referă la o convingere veche. Credeam, pe la vârsta de 16-20 de ani, că atunci când ai un dar și ești înzestrat cu un talent și îl oferi oamenilor nu trebuie să fii plătit pentru asta. Fapt pentru care 7 ani am lucrat în domeniul dansului fără a primi remunerație. Însă în timp am învățat că ceea ce ofer este o energie iar banii vin în schimbul acestei energii. Dau și primesc o energie ca să fie un schimb echitabil și un echilibru în Univers. Atunci când nu ești plătit corect pentru ceea ce faci apar diferite probleme în spațiul tău dar și în spațiul celui care primește energia ta. În cele din urmă am învățat să îmi respect munca, să și să primesc nu doar să ofer.

Ce-a dea doua lecție se referă la experiența recentă pe care am avut-o.

Credeam că dacă spun cuiva problemele mele nu sună a ajutor ci mai degrabă că mă plâng. Văzând câte probleme sunt în lume nu îndrăzneam să discut despre ceea ce mă doare. Cu greu am învățat această lecție. Și aici vreau să vă îndemn să discutați despre stările, trăirile voastre, despre ce simțiți chiar dacă pare greu în acel moment. Când spui ceea ce te doare te vindeci. Pentru că accepți asta. Accepți durerea, face parte din tine. Astfel poți merge mai departe, detașat. Nu este ușor, doare, dar este vindecător fiecare pas pe care îl faci.

Un mesaj pentru cititorii noștri, care s-au regăsit în povestea ta?

„Reţine că există două feluri de oameni în lume – realiştii şi visătorii. Realiştii ştiu unde vor să ajungă. Visătorii au fost deja acolo.” – Robert Orben

Fiți voi, autentici. Ascultați de acea voce interioară care vă împinge uneori spre imposibil. Totul este posibil. Visați și acționați în acea direcție. În momentele când nu mai poți, tot mai poți puțin. Și dacă pare de nerealizat, crede în tine, se va ivi o oportunitate să reușești dacă ai ochii și inima deschise. Fii bun, mai ales cu tine! Când ai în suflet iubire, iubirea vine la tine! Când ceva te nemulțumește caută în interiorul tău să vezi dacă ai de vindecat și tu asta la tine. Când te doare, strigă! Când renunți și ai încheiat un capitol, nu te descuraja! Vine ceva mai bun spre tine! Când spui că ai pierdut oameni, nu ai pierdut nimic, ci până acolo a fost întâlnirea. Îmbrățișează-ți imperfecțiunile, acceptă-te așa cum ești!

Galerie FOTO

 

 

 

 

 

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău