Catalina Dafinescu, avocat, profesie, drumetie, munte

Cătălina Dafinescu are 33 de ani, locuiește în Ploiești și în prezent este avocat. Îi plac drumețiile montane și se consideră o persoană dinamică și echilibrată. În cadrul interviului Cătălina vorbește despre cum descoperit pasiunea pentru avocatură, care sunt cele mai impresionante spețe pe care le-a întâlnit și de ce e important e să empatizezi cu clientul. Ii place psihologia și i-ar plăcea să o aplice cât mai des, personal și profesional.

  1. Descrie-te în câteva cuvinte. 

Vă salut! Numele meu este Cătălina Dafinescu, am 33 de ani, locuiesc în Ploiești, îmi plac drumețiile montane, sunt o persoană dinamică și echilibrată, iar în prezent sunt avocat.

2. Cum ți-ai descoperit vocația pentru avocatură?

Vocația pentru avocatură mi-am descoperit-o încă din adolescență, întrucât cu fiecare ocazie în care în cercul meu de prieteni se ivea câte un conflict, mă implicăm de îndată și îmi plăcea să apăr persoana care avea dreptate sau, cu alte cuvinte, era nevinovată.

Atunci mi-am dat seama că îmi doresc să urmez o carieră ce implică interacțiunea cu oamenii. Puterea de a susține punctul de vedere al unei persoane îmi aduce o stare de bine.

3. Le recomanzi tinerilor care citesc acest interviu să urmeze o carieră în zona avocaturii?

Recomand cu căldură tinerilor care sunt în căutarea unei vocații, cărora le place să comunice, dar și să susțină o cauză, să urmeze o carieră în această profesie. Profesia de avocat îți aduce o mulțime de satisfacții. Cea mai importantă este recunoștința pe care o simți venind din partea clientului după ce ai reușit să-l susții în rezolvarea problemei sale juridice și i-ai câștigat cauza.

Citește și: Vremea lui Busu te trimite cu gându’ la mare, dar te baricadează în casă, cu aerul condiționat dat la maximum

Înainte să începi să profesezi te gândești cum ar fi, profesând ajungi să o iubești, iar când deja ai ceva vechime în domeniu, nu te-ai opri pentru nicio altă profesie. Eu m-am îndrăgostit de această profesie. Deci da, aș recomanda tinerilor. E suficient să ai un gând pozitiv pentru profesia aceasta și te asigur că o să-ți placă din ce în ce mai mult.

4. Povestește despre abilitățile pe care e important să le aibă o persoană care practică această profesie.

Avocatul trebuie să fie comunicativ și interesat să rezolve problema juridică a clientului. De asemenea, este important să poți înțelege, din punct de vedere psihologic, ce impact are asupra clientului situația în care se găsește atunci când apelează la serviciile tale juridice.

Contează foarte mult să poți rezona cu oamenii și să fii empatic cu situația lor, indiferent de problema în care aceștia sunt implicați. În mod cert este nevoie și de aprofundarea permanentă a cunoștințelor juridice pentru a fi mereu la zi cu schimbările legislative.

5. Ce anume îți place cel mai mult în profesia pe care o practici? Detaliază.

Cel mai mult, în avocatură, îmi place, că este o profesie dinamică. Nu este loc de plictiseală, în fiecare clipă afli ceva nou, te dezvolți atât profesional cât și ca ființă umană. Interacțiunea cu un număr mare de persoane m-a ajutat enorm în dezvoltarea mea ca om și m-a motivat să-mi depășesc propriile limite, indiferent de natura lor.

6. Cum a arătat prima ta experiență în sala de judecată?

Prima mea experiență în sala de judecată a avut loc în timpul studenției, când, în cadrul unui seminar, doamna profesoară ne-a coordonat în acest sens.

Îmi amintesc faptul că, în urma acestei experiențe, am rămas fascinată de modalitatea în care interacționau magistrații și avocații în sala de judecată. De asemenea, mi-au plăcut foarte mult robele pe care avocații și magistrații le purtau acolo.

7. Dar momentul când ai pledat prima dată într-o sală de judecată?

N-am cum să uit ziua în care am pledat pentru prima dată într-o sală de judecată.

Așteptam cu nerăbdare acest moment și-l întrebam destul de des pe maestrul meu când voi putea merge în sala de judecată pentru a pleda. Acest lucru s-a petrecut într-o zi în care nici nu știam că va urma să fac acest lucru.

În ziua respectivă, maestrul meu mi-a pus, la propriu, dosarul în brațe și a trebuit să-mi mobilizez toate forțele pentru a fi o experiență pozitivă, ceea ce s-a și întâmplat, întrucât am rămas cu o amintire foarte frumoasă din acel moment. Bineînțeles că am avut ceva emoții, însă faptul de a mă fi descurcat, mi-a consolidat încrederea că am ales profesia potrivită și că este vocația pe care doresc să o urmez.

8. Povestește 3 cele mai importante și dificile momente pe care le-ai întâlnit din postura de avocat.

Pe parcursul profesiei, în decursul a 8 ani de zile, au fost și momente dificile. Spre exemplu, îmi amintesc cât de greu este la început de carieră, să câștigi încrederea clienților. În avocatură, din păcate, dacă ești tânăr ești privit cumva într-un mod sceptic de către clienți.

Cel mai probabil aceștia cred că, dacă ești tânăr, nu ai suficientă experiență cât să-i poți ajuta, însă recunosc că au fost și oameni (clienți) ce mi-au dat aripi și au crezut în mine din prima clipă și pe care am reușit să-i ajut în problemele lor juridice. Le sunt recunoascatoare pentru acest lucru și astăzi, chiar dacă, cu siguranță, ei nu cunosc acest lucru.

Citește și: Cine sunt primele 12 candidate care au spart gheața și s-au înscris la Miss Generația lui John

Un alt moment dificil este atunci când trebuie să te deplasezi la sediul secției de poliție noaptea, pentru a rezolva problema juridică a clientului, iar a doua zi ai dosare de susținut în fața instanței de judecată.

În astfel de situații trebuie să te mobilizezi și să găsești resursele necesare pentru a fi în formă și a doua zi, deși aproape toată noaptea ți-ai petrecut-o la sediul secției de poliție.

De asemenea, există și momente în care nu poți trasa o linie clară între viața profesională și cea personală. Uneori, deși ai terminat teoretic programul de muncă, rămâi cu gândul la câte o speță, la cum să rezolvi cât mai bine problema clientului, într-o manieră care să-l avantajeze cât mai mult.

9. Te –a schimbat în vreun fel această profesie? Detaliază.

Această profesie m-a schimbat personal într-o mare măsură. Ca urmare a interacțiunii cu numeroși oameni, a diverselor situații în care am fost pusă, pot afirma faptul că am devenit o persoană mai empatică, flexibilă și deschisă, iar cel mai important lucru pe care l-am învățat este să nu judec oamenii.

Am reușit să înțeleg că fiecare ființă umană are situația sa de viață, procesul său de evoluție. Înainte să fiu avocat, eram o persoană destul de critică și inflexibilă.

10. Ce spețe, dintre cele pe le-ai întâlnit, au reușit să te impresioneze?

M-au impresionat mai multe spețe, însă aș menționa situația unei doamne ce se afla într-o stare de depresie iar urmare a acestei stări diagnosticate (medical), și-a înjunghiat soțul. Nu s-a produs decesul acestuia însă aceasta a fost condamnată la o pedeapsă cu închisoarea. Atunci am realizat ce înseamnă să suferi de această boală și care este efectiv starea emoțională în care se află o astfel de persoană.

Pe parcursul dosarului, dar și în prezent, am păstrat legătura cu clienta. Aceasta s-a liberat condiționat de curând, s-a vindecat de boala de care suferea iar relația cu soțul său este una foarte frumoasă, ceea ce m-a bucurat enorm.

Citește și: Cum am ajuns în Vama Veche folosind o aplicație de car sharing și doar 60 de lei

M-au impresionat și dosarele în care se ridică problema în grija cui rămân copiii minori ca urmare a divorțului dintre soți. În astfel de cazuri nu poți să nu observi cât de afectați sunt cei mici. Uneori părinții, foștii soți, reușesc să gestioneze situația copiilor lor, însă au fost și situații când copiii au fost transformați în arme de război.

11. Dacă ar fi fost să alegi o altă carieră în locul celei de avocat, care ar fi fost aceea?

În mod cert, dacă nu aș fi fost avocat, aș fi urmat o carieră în psihologie. Pot spune că mi-am descoperit această afinitate profesând ca avocat. Cred cu tărie că, nu poți fi un avocat complet, dacă nu reușești să înțelegi mecanismele sufletului uman în profunzime.

Sunt foarte atrasă de domeniul psihologiei și mi-am dat seama că profesia de avocat o poți practica mai ușor dacă ai și asemenea cunoștințe.

12. Ce statut consideri că îți oferă titulatura de avocat?

Nu m-am gândit niciodată la asta. Mă surprinde întrebarea. Am remarcat că, oamenii te văd într-un „anumit mod” dacă aud că ești avocat, doctor, magistrat, polițist etc. Pot spune că, dacă te apreciezi și te uiți „frumos” la tine însuți, lucrurile acestea devin irelevante.

Ca o paranteză: sunt mândră de profesia pe care o practic și indiferent cum m-ar privi oamenii, nu m-aș sătura să o practic. Cred cu tărie că avocatura este o profesie nobilă.

13. Ce nu știu oamenii despre viața unui avocat, dar merită să fie știut?

Cel mai probabil, oamenii nu cunosc că, viața unui avocat presupune și sacrificii. Uneori timpul liber de care dispui este destul de puțin, întrucât există și perioade de suprasolicitare, însă cum în toate există un echilibru sau cel puțin eu încerc să-l mențin în permanență, să fii avocat este și o bucurie pe care o poți transmite împărtășind-o.

14. La final, lasă un mesaj pentru cititorii ziarului Observatorul Prahovean.

Dragi cititori ai ziarului Observatorul Prahovean, mă bucur că am avut ocazia să împărtășesc cu voi o parte din viața mea profesională și nădăjduiesc că acest articol să fie izvor de inspirație și motivație în alegerea avocaturii ca și profesie. Vă îmbrățișez!

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău